"Marele Ştefan din nou în actualitate" de Mihai Florea

"Marele Ştefan din nou în actualitate" de Mihai Florea

În temeiul invitaţiei Fundaţiei Creştine „Arsenie Boca“, recent înfiinţate, am participat în seara zilei de miercuri 8 iulie 2009, la sediul din Calea Victoriei nr. 115 al Uniunii Scriitorilor din România, la un eveniment notabil: lansarea cărţii Ştefan cel Mare şi Sfînt a domnului Dan Lucinescu.

Din prezentarea făcută de Cristian Filip, preşedintele fundaţiei, am reţinut că „scriitorul Dan Lucinescu a crescut în Moldova în preajma vestigiilor marelui voievod, absolvind un colegiu militar care-i poartă numele şi petrecîndu-şi copilăria în preajma urmaşilor hatmanilor, plăieşilor şi a vitejilor ţărani, deveniţi răzeşi, fiind puternic marcat de viaţa şi de realizările eroului“. Sala devenită neîncăpătoare, pe deasupra şi supraîncălzită, era bîntuită şi de nişte şopocăitori şi neastîmpăraţi tinerei (reporteri-cameramani-fotografi etc.) ce obstrucţionau dezinvolt manifestarea din pricină că nimeni nu le-a spus pînă acum, de la obraz, că publicul prezent la astfel de evenimente are cel puţin un statut egal cu al lor, deci merită respectat, nu ignorat ori chiar dispreţuit…

La eveniment au participat, pe lîngă autor, specialistul în istorie contemporană profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu, fost senator şi Rodica Vulcănescu, critic de teatru şi film.

Mi-am notat[1] cîte ceva din intervenţiile protagoniştilor:

Rodica Vulcănescu: Mulţumirile mele, domnule Lucinescu, pentru invitaţia de a lua parte la această nouă lansare de carte – căci am fost prezentă şi la altele, după cum ştiţi – le adresez deopotrivă şi doamnei Lucinescu, soţia dv. Se ştie că în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică, iar doamna Lucinescu este o astfel de fire! Extraordinara dv. energie depusă pentru scrierea cărţilor constituie mărturia idealurilor unei generaţii, ale unui popor animat de patriotism... Cartea pe care ne-o oferiţi are în spatele ei o documentare excepţională. În arta cinematografică, procedeul pe care îl aplicaţi a fost pentru prima oară utilizat de M.[2]: fiecare scenă narată era însoţită de reprezentări cu costume de epocă, imagini ale naturii, castele etc. care s-au regăsit ulterior în toate emisiunile de-atunci încoace; astăzi se foloseşte curent şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de M. La fel, în cartea d-lui Lucinescu există descrieri de natură[3] şi mai ales e ilustrată sinergia umano-divină încarnată de Daniil Sihastrul, adevărat înger păzitor (sic!) al voievodului, care l-a însoţit în toate expediţiile sale. De aceea, tot ce-şi propunea voievodul, şi împlinea, iar din acest punct de vedere poate fi comparat cu Alexandru Macedon – bineînţeles la o scară geografică mult mai mică. Am întrebat pe cercetătorii unguri care cunosc Cronica anonimă dar prezintă altfel realităţile istorice de ce se întîmplă asta şi mi-au răspuns că pur şi simplu nu vor să ţină seama de acest document! Dar există, din fericire, acte papale şi alte documente, toate probînd latinitatea şi continuitatea noastră (e mai bine spus misterul latinităţii, de fapt, căci se ştie că mult mai mult din ţinutul cucerit de romani s-a latinizat – dar asta comportă o altă discuţie şi nu intrăm acum în amănunte). În aceste documente este vorba despre „Capitulaţiuni“ – un termen care nu-i place d-lui Lucinescu – dar aceste „Capitulaţiuni“ există şi este de mirare că turcii au putut semna aşa ceva. Închinarea Moldovei turcilor nu reprezenta conform acestor „Capitulaţiuni“ decît o anumită sumă de plătit şi atît. De asemenea, voievodul Ştefan cel Mare a avut iniţiativa înnobilării ţăranilor participanţi, fapt pentru care poate fi comparat cu Napoleon. De aici, un dinamism al armatei ieşit din comun. E o lecţie pentru toţi. Goma observa că românii au fost biruitori, mobilizîndu-se exemplar, cînd s-au luptat cu tătarii, cu turcii, cu ruşii, dar că, deîndată ce-au fost ocupaţi chiar de români, lucrurile s-au complicat foarte tare… Amintesc în încheiere despre ceea ce, într-un document secret, sfătuia Beria: dacă distrugi patriotismul unei generaţii, distrugi ţara care poate fi astfel uşor învinsă… Valabil pentru noi este ceea ce spunea acelaşi despre economie: în acest domeniu, lipsurile pot genera o anume isterie foarte folositoare celor ce vor să domine o anumită naţiune mică…

Gheorghe Buzatu: Statutul istoriei astăzi în şcoala românească este de numai o oră pe săptămînă, cu un manual de 100 de pagini pe care scrie doar „Istorie“! Dacă am intrat în UE, ar trebui să avem însă un statut egal în această privinţă, la fel ca Belgia, Franţa, Italia, cu trei ore săptămînal de istorie la nivelul şcolii generale şi al liceului, cu istoria ca disciplină obligatorie la bacalaureat! Istoria noastră este însă lungă şi plină de experienţe nefavorabile. Am fost sub ocupaţie rusească, acum americană. România a fost mereu la graniţa dintre imperii – un stat sandwich! A îndurat 13 ocupaţii ruseşti în 200-250 de ani! A fost mereu prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu! Exemplul martirilor din închisori a produs pînă acum florilegii, sau cîte o carte… Dar am avut, totuşi, prea puţin grijă de ai noştri… S-a spus, pe bună dreptate, că marile puteri n-au sentimente, ci numai interese!... Despre Ştefan cel Mare s-au scris foarte multe. Profesorii noştri, şi înaintea lor Nicolae Iorga, la 1904, Mihail Sadoveanu, în acelaşi an, au scris despre voievod. Ioan Ursu are o biografie, Ilie Minea, ca profesor, a format pe Alexandru Boldur, care a scris, la rîndul său despre Ştefan cel Mare, însă publicîndu-şi cartea în Spania… Şi Constantin Ciodaru, profesorul meu, a scris, la fel ca Sorin Gorovei, despre Ştefan cel Mare… Toţi aceştia au subliniat că Ştefan cutreiera Ţara des. Mereu se simţea bine între oamenii simpli şi era iubit de ei. Cînd mergea prin Ţară, spunea că se duce la ai săi… Nu există, în ştiinţă, „raport final“, aşa cum vedem astăzi că se obişnuieşte: se înfiinţează o comisie de „specialişti“, apoi aceşti aşa-zişi oameni de ştiinţă produc un „raport final“! Or, în ştiinţă nu poate fi vorba niciodată despre aşa ceva! Oricînd se poate adăuga ceva!... Noi n-am avut un 1956, ca ungurii; am avut în schimb un 12 aprilie 1957, cînd a fost aniversată urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare! Destui au avut de suferit în acele împrejurări; pentru Al. Zub, de pildă, atunci a început prigoana şi a fost la scurt timp arestat… Ştefan a urcat pe tron, se pare, la 17 ani (nu se ştie exact data naşterii sale) şi, la 67 de ani a murit, de pe urma unei răni căpătate în luptă… Sub toate raporturile, Ştefan este un învingător! La sfinţirea sa au fost discuţii (acum sînt pe aceeaşi temă a sfinţirii discuţii şi în privinţa lui Mihai Viteazul)… Eu am scris un volumaş despre Antonescu… Prea mulţi care au vrut binele acestui popor au căzut… Vă convine sau nu, eu îl citez în această privinţă pe Adrian Păunescu: „unde au fost românii cînd a murit viteazul?“ Holocaustul roşu 1947-’48 – 1964 a avut pînă la două milioane – zic unii, sau 500.000 alţii – de victime. Ce s-a petrecut în închisori, la canal?... Unde sînt paginile scrise în aceste circumstanţe?... Arhivele sovietice astăzi nu pot fi folosite!... În 1970-1980 am putut merge la arhivele străine, acum nu se mai poate!... Acum sînt facultăţi de istorie-sociologie! Situaţia aceasta se simte! Într-un interviu, Pacepa a susţinut că a avut acces la arhive… M-am ocupat şi eu cu istoria spionajului, dar mi s-a interzis accesul la arhive! Or, există un statut al istoricului: un document odată cercetat, nu mai poate fi refuzat altui cercetător. E firesc: dacă unul a văzut sau a vrut să vadă doar anumite lucruri, altcineva poate vedea altele… Istoria e încălcată, ignorată… Am fost o ţară ocupată, preferăm să rămînem aidoma… Ana Pauker purta umbrelă cînd ploua acasă, la Moscova, chiar dacă în România era soare!... Acum se întîmplă la fel în raporturile cu America… Holocaustul roşu a fost cu adevărat holocaust, Basarabia şi Bucovina nu sînt încă acasă, iar istoria ne ajută să ajungem la Adevăr… De aceea salut reeditarea acestei cărţi scrise de domnul Dan Lucinescu.

Dan Lucinescu: Pe lîngă mulţumirile mele pentru doamna Rodica Vulcănescu şi pen-tru domnul profesor Gheorghe Buzatu, vreau să fac cîteva precizări despre carte. Pentru Ştefan, cu tatăl asasinat sub ochii săi, în copilărie, trauma nefiind niciodată vindecată, Daniil Sihastrul, care a stat mereu lîngă el, a fost divinitatea încarantă. M-am mirat, de aceea că acest mare duhovnic nu este încă sfînt, dar denumirea actuală a Sinodului cuprinde acest cuvînt, „sfînt“… Moldovenismul este spiritul creştin al românilor şi-mi amintesc de Mircea Eliade care scria în jurnalul său: „Trebuie să scap de moldovenismul din mine“. Daniil Sihastrul care a întemeiat sihăstria la noi şi nu este încă socotit sfînt a ales locul Putnei (e o legendă cu trasul săgeţii). Ţinîndu-l de mînă, el l-a pus pe Ştefan să vizualizeze, prin concentrare, un flux superior, îndreptîndu-i degetul către o masă de lumini, mici, pîlpîinde. I-a spus: „Vezi? Acestea sînt spiritele sutelor de sihaştri neştiuţi care au sfinţit locul unde vei construi Putna.“ Ştefan a ridicat ori reclădit o cantitate foarte mare de mănăstiri şi de biserici pentru un spaţiu atît de restrîns ca Moldova. Ţărănimea moldovenească pe care o folosea voievodul avea un regim special; aceşti luptători-ţărani constituie ceea ce un polonez, Douglasz, numea „mister“. E vorba despre cea mai rapidă adunare de oşti cunoscută, ceea ce se explică prin afecţiunea faţă de voievod. Tot istoricul polonez scrie despre lenevia prinţilor molatici occidentali, în contrast cu viaţa aspră a voievodului român, care dormea pe pămîntul ud sau pe zăpadă. Ordinele erau transmise prin călăreţi – o fugă de cal era de circa 40-50 km străbătuţi în galop –, faptul fiind posibil prin crescătoriile de lipiţani. Nimeni nu putea spune unde se află voievodul. Într-o fugă de cal se străbăteau distanţe lungi de la o herghelie la alta. Călăreţul descăleca, bea un pahar de vin de cel bun şi încăleca pe alt cal!... Stadiul economic avansat al Moldovei este altă circumstanţă a domniei lui Ştefan cel Mare. Chilia şi Cetatea Albă, pînă la 1453, au fost porţi de transport maritim sigur al Europei. Cei care îndrăzneau să atace pe via Moldavia erau căsăpiţi. Ocuparea Constantinopolului a făcut ca via Moldavia să continue fluvial. Marile facilităţi acordate comercianţilor – reducerea impozitelor, în special – au dus la o dezvoltare economică puternică. S-au format meseriaşi renumiţi, cum a fost cazul acelora de lîngă Văratic, care aparţineau breslei curelarilor, şi constituiau o burghezie (cu sensul locuitori ai burgurilor) pe via Moldavia. La Valea Albă bătălia a fost iniţial pierdută fiindcă ţăranii-oşteni au cerut voievodului voie să plece la casele lor să-şi apere nevestele şi copiii, aflaţi la cheremul turcilor. La cîteva zile însă, „arma secretă“ a voievodului, adică oastea adunată la sunetul cornului de argint al domnitorului, la sfatul lui Daniil Sihastrul, a fost o armată fantastică, invincibilă…

Evenimentul s-a încheiat cu autografe din partea autorului şi discuţii particulare între participanţi. Mulţumim, şi pe această cale, Fundaţiei Creştine „Arsenie Boca“ (www.fundatiaarsenieboca.ro) pentru invitaţie şi urăm membrilor ei succes în activităţile viitoare.

---

[1] De bună seamă, aici am stilizat discursurile, aşa încît am… „trădat“, într-o oarecare măsură, litera dar, sper, nu şi spiritul cuvîntărilor! Pe cei participanţi, ca şi mine, la manifestare îi aştept să depună, la rîndul lor, mărturie într-unul dintre numerele ulterioare ale revistei noastre, ori pe forum (reiterăm: se poate accesa prezenta publicaţie şi virtual – a se vedea caseta tehnică de pe ultima pagină)…

[2] Cer scuze cititorilor, dar n-am reţinut exact numele cineastului pomenit de doamna R. Vulcănescu (în carnetul meu am înregistrat fonetic [medies], dar sub această denominaţie n-am izbutit să găsesc nimic concludent, deocamdată). Necunoscînd-o personal pe distinsa doamnă critic, n-am îndrăznit o lămurire directă a chestiunii. De undeva îmi va veni, poate, pe viitor, lămurirea cestui aspect obscur.

[3] Iată un exemplu: Tînărul fiu de domn nu mai văzuse pînă atunci miracolul coloristic oferit de pădurile de foioase din jur, care-şi virau coloritul frunzelor în cele mai subtile nuanţe, ajungîndu-se în final spre roşul straniu al focului în apus. Razele de soare, filtrate prin frunzişul de culori incendiare, realizau prin multiple interferenţe un halou care fascina, creînd în acelaşi timp senzaţia de levitaţie spre o lume nevăzută de basm. (Dan Lucinescu, Ştefan cel Mare şi Sfînt, ediţia a III-a, Editura Siaj, 2009, p. 20).

Si a fost lansarea cartii "Stefan cel Mare si Sfant"

Fundaţia noastră a lansat miercuri, 8 iulie 2009, ediţia a treia a cărţii „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, scrisă de Dan Lucinescu, în prezenţa a peste 100 de invitaţi şi a reprezentanţilor presei. Gazda evenimentului a fost frumoasa Sală a Oglinzilor din cadrul Uniunii Scriitorilor din România.

Preşedintele Fundaţiei, domnul Cristian Filip, a prezentat invitaţii manifestaţiei şi a vorbit despre proiectele în desfăşurare, invitând totodată pe doritori să se alăture eforturilor noastre. Criticul de teatru şi film Rodica Smaranda Vulcănescu a vorbit despre scriitura lui Dan Lucinescu, încercând să(-şi) explice uşurinţa şi plăcerea cu care se citeşte volumul. Istoricul prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu a ţinut o expunere despre rolul istoriei în societatea contemporană şi pericolele ce provin din diminuarea atenţiei pe o acordăm cunoaşterii trecutului naţional.

În acest context, domnia sa a lăudat iniţiativa scriitorului Dan Lucinescu de a publica volume ca „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, precum şi strădaniile Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca de a sprijini popularizarea acestora. În final, autorul a prezentat câteva din elementele care l-au consacrat pe Ştefan cel Mare drept unul dintre cei mai longevivi şi iubiţi domnitori, amintind apropierea sa de popor şi inteligenţa tactică în bătălii.

Mai jos puteţi urmări reportajul difuzat de TVR Cultural în jurnalul din 9 iulie:http://www.tvr.ro/mediafile.php?id=53753

Lansarea cărţii “Stefan cel Mare si Sfant”

Vă invităm sa ne fiţi alături la lansarea cărţii “Stefan cel Mare si Sfant”a domnului Dan Lucinescu,miercuri 8 iulie 2009, la ora 18.30, la Uniunea Scriitorilor din Romania(Calea Victoriei nr. 115).

De ce încă o carte despre Ştefan cel Mare? Lucrarea este un eveniment editorial prin aceea că nu se adreseaza specialiştilor, ci publicului larg, căruia ii face cunoscute , intr-o manieră inedită, motivaţiile psihologice ale marelui voievod, ţelurile şi idealurile sale încă din momentul ivirii lor în sufletul fragil al copilului Ştefan. Autorul, Dan Lucinescu, a crescut în Moldova, în preajma „vestigiilor marelui voievod, absolvind un colegiu militar care-i poartă numele şi petrecându-şi copilăria în preajma urmaşilor hatmanilor, plăeşilor şi a vitejilor ţărani, deveniţi răzeşi”, fiind puternic marcat de viaţa şi realizările marelui erou.

Evenimentul se va bucura de prezenta prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu,reputat istoric roman,specialist în Istoria contemporană a României şi universală: viaţa politică, relaţii internaţionale, istoria petrolului, epoca celui de-Al Doilea Război Mondial.Activitatea ştiinţifică a profesorului Buzatu se caracterizeaza printr-o impresionantă listă de titluri: 55 cărţi publicate sub nume propriu; 70 volume coordonate sau în colaborare. El coordonează de mai mulţi ani prestigioasa colecţie "Românii în istoria universală" ce a ajuns la 138 volume.

Vă aşteptăm cu drag!

Lupta si jertfa lui Dan Lucinescu, film documentar

Fundatia noastra are onoarea sa va prezinte aparitia pe piata a filmului documentar ‘Lupta si jertfa lui Dan Lucinescu’din Ciclu Repere Spirituale Romanesti, un impresionat documentar despre viata unei importante figuri a generatiei de la 1948, dar si o importanta figura a spiritualitatii romanesti actuale, care cu o energie formidabila , militeaza activ pentru revigorarea valorilor romanesti autentice si a spiritualitatii ortodoxe romanesti.

Mai jos aveti un fragment din acest film, disponibil la vanzare prin site-ul fundatie.

Lansarea Fundatiei Crestine Arsenie Boca

Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca

Viorela Grecu (2009-05-27) Sursa:http://www.impactnews.ro/

“Pentru toţi cei care simt româneşte” şi pentru cei care nu văd creştinismul ca pe o afacere de Duminică, Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca îşi deschide porţile începând de astăzi. Într-o sală plină de oameni care nu acceptă ca lucrurile să fie lăsate la voia întâmplării ‚a avut loc lansarea oficială a Fundaţiei nascute din dorinţa de a întreţine vie speranţa unei altfel de vieţi pentru noua generaţie.

Scriitorul Dan Lucinescu şi Cristian Filip, fondatorii care au luptat cu timpul, birocraţia şi indiferenţa multora, au vorbit astăzi cu modestie despre scopurile, proiectele, dar şi speranţele pe care şi le pun în oamenii care li se vor alătura.

Fundaţia Arsenia Boca îşi propune să promoveze valorile româneşti, cultura, elitele, dar în primul tinerii supradotaţi, care au nevoie de ajutor. Mai mult, va încerca să contribuie la dezvoltarea sistemului de învăţământ creştin-ortodox.

Proiectele sunt multe, dar realizabile în măsura in care vor fi susţinuţi de oameni cărora le pasă de spiritul românesc. Un prim pas a fost deja făcut în această seară, odată cu prezentarea unui fragment din filmul “Lupta şi Jertfa lui Dan Lucinescu”, realizat şi distribuit cu ajutorul TVR. Vor urma şi alte producţii audio-vizuale, dar şi lansări de carte, precum şi înfiinţarea unor librării-club literare, în care se vor dezbate publicaţiile fundaţiei.

De asemenea, în aceasta vara se vor organiza excursii în Bucovina şi în alte zone încărcate de istoria şi spiritualitatea românească.

Pe lângă acestea, Fundaţia urmăreşte să înfiinţeza gradinite, şcoli, licee, instituţii de învăţământ superior, dar şi centre culturale.

Cei care vor să devină membri ai Fundaţiei şi doresc să se implice în proiectele sale vor putea accesa în curând pagina www.fundatiaarsenieboca.ro sau pot suna la numerele de telefon 021-2232496 sau 0722-316896.